Clasament Germania

Stefan Iordache s-a intors acasa. Cel mai iubit dintre pamânteni va fi depus in foaierul Teatrului National ianuarie 10, 2009

Indragitul actor Stefan Iordache, care a lasat un gol imens in lumea teatrului si filmului, a fost adus, ieri, in tara. Sa fie inmormântat pe pamânt românesc era una dintre cele mai arzatoare dorinte ale sale. Trupul sau neinsufletit va fi depus astazi in holul Teatrului National Bucuresti pentru ca toti cei care l-au iubit si admirat sa isi poata lua ramas-bun.

Actorul Stefan Iordache a încetat din viata, duminica, in jurul orei 10.00, in clinica de hematologie a Spitalului Wilhelminen din Viena, in urma unui stop cardio-respirator, cauzat de leucemie. Marele artist, in vârsta de 67 de ani, a fost transferat, vineri, la clinica din Austria, dupa ce anterior fusese internat la Spitalul Elias din Bucuresti pentru investigatii medicale. Desi isi dorea foarte tare sa moara pe pamânt românesc, actorul si-a dat sfârsitul la Viena. Jurnalistul Florin Condurateanu a povestit ca intr-una dintre discutiile pe care le-a avut cu Iordache, acesta spunea ca “doresc sa fiu ingropat pe pamânt românesc, sa creasca pe mine iarba româneasca si sa calce pe mine talpa de român, care, calcând pe mormântul meu, sa spuna: «Aici se odihneste un actor!»”. Trupul sau neinsufletit a fost adus in tara, ieri, cu o aeronava in jurul orei 22.00- 22.30, si va fi depus astazi, intre orele 09.00 si 13.00, in foaierul Salii Mari a Teatrului National din Bucuresti, la cererea familiei. Inmormântarea va avea loc, miercuri, la Gruiu, unde actorul se retrasese de ceva vreme. Fostul director al Teatrului National, Dinu Sararu, care il considera pe Stefan Iordache cel mai mare actor al tarii din ultimii 50 de ani, afirma ca “a murit ca un taran”. “Cu câteva minute inainte de a muri, a stiut si a cerut o lumânare”, a adaugat acesta. Moartea unuia dintre actorii de referinta ai României a lasat un gol imens in inimile colegilor sai. Toti cei care au lucrat cu el nu au avut decât cuvinte de lauda la adresa sa.

Un student de nota 10

Pe lânga talentul sau ca actor, Stefan Iordache se distingea prin modestia sa. Adevarata sa patrie, dupa cum ii placea sa spuna, este cartierul Rahova, unde s-a nascut Stefan Iordache in 1941. La 16 ani a dat examen la Medicina, pe care nu l-a promovat, pentru ca mai apoi sa decida ca-si doreste sa fie actor. Astfel, in 1959 a intrat ultimul la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica, dar a terminat printre primii, cu nota 10. A fost coleg de an cu Valentin Uritescu, Irina Petrescu si Cornel Coman. Un rol a reusit sa-l scape si de armata. Dupa ce a incheiat filmarile pentru filmul sau de debut, “Strainul”, a fost chemat la armata. A scapat pentru ca a primit un rol in pelicula “Gaudeamus Igitur”, la Cluj. Era tare mândru de casa sa de la Gruiu, de lânga Snagov, pe care a cumparat-o cu onorariul primit pentru rolul din “Glissando”. Dupa cum povestea si colegul sau Alexandru Arsinel, se bucura ca un copil când ii calca cineva pragul si ii arata via sa, livada sau ii dadea sa guste din vinul facut de el. A vrut sa nu se stie nimic despre suferinta sa, de aceea in urma cu câteva luni a decis sa se retraga in viata publica si sa dea un ultim interviu. Era mâhnit de tot ceea ce se intâmpla si a decis sa nu se mai implice in societate pentru ca “vorbim cu totii în vânt, pentru ca nimic nu se schimba”. Acum a lasat in urma lui zeci de roluri, zeci de personaje carora le-a dat viata cu cea mai mare grija. Iordache a fost, pe rând, Hamlet, Regele din „Viziuni flamande” (1968), Raskolnikov din „Crima si pedeapsa” (1970), Maestrul din „Maestrul si Margareta” (1980), Richard de Gloucester din „Richard al III-lea” (1983), Nae Catavencu din „O scrisoare pierduta” (1999), John Barrymore din „Barrymore” (2000) sau Alex din „Alex si Morris” (2004), iar cel mai recent rol al sau este Printul Potemkin, in piesa „Ecaterina cea Mare”(2008), regizata de Cornel Todea. Stefan Iordache a fost pasionat si de muzica. A inregistrat piese alaturi de Gheorghe Dinica, Monica Anghel, Nelu Ploiesteanu si Marius Mihalache. Cinematografia româna este mai bogata cu interpretarile sale din „Dacii” (1967), „Bietul Ioanide” (1980), „Inghititorii de sabii” (1981), „Pruncul, petrolul si ardelenii” (1981), „De ce trag clopotele, Mitica?” (1981), „Ciuleandra” (1985), „Noi, cei din linia intâi” (1986) si „Cel mai iubit dintre pamânteni (1993).